Veronica Micle R.I.P.

veronica micleVeronica Micle, n. Câmpeanu, (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii.Continuare pehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Veronica_Micle

Am ales urmatoarea poezie s-o recitim:

De ce-ţi mai numeri anii…

De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrân
Când ştii ce grea durere tu porţi în al tău sân,
Şi pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ţi spună de nu-i încă zbârcită faţă ta?

Când ştii c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci şi triste urme în suflet ţi-au lăsat,
Şi crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.

Şi ce-ţi mai foloseşte să ştii azi cum mai eşti
Când simţi că tu pe lume de mult nu mai trăieşti;
Purtând cu moartea-n suflet străin în orice loc
Viaţa ta pustie şi fără de noroc!

* * * * *

Cand imi plec

de Veronica Miclevisez

Cand imi plec fruntea pe mana

Fuge gandul meu pribeag

Si ma cred ca-ti sunt stapana

Tie, vecinic mie drag.

Si mai cred, ca altadata,

Ca tu mie te inchini,

Si cu inima-ntristata

Greu, de dorul meu suspini.

Atunci cate sunt in luna,

Cate-n stele si povesti

Trec prin mintea mea nebuna

Socotind ca ma iubesti.

Dar tresar… si de pe mana

Ridicand fruntea incet,

Eu din visu-mi de stapana

Trista roaba ma destept.