Am ramas la Ocna Sugatag cateva zile. Vremea nu prea a tinut cu noi. A doua zi ca am sosit, desi era cam racoare, ne-am dus la Strand. Apa e atat de sarata acolo, ca nu te poti ineca, te mentine la suprafata. Ba mai mult, aveam probleme de revenit in pozitia stand in picioare, odata ce ne puneam la orizontala sa inotam. :)) Cand ieseam din apa, dupa ce ne uscam putin, eram plini de un praf alb: sarea. Dus nu prea se putea face, apa fiind rece ca gheata. Nici prea cald nu a fost: sufla un vanticel cam rece. Ziua urmatoare a fost si mai rau, asa ca am plecat intr-o mica excursie pana la Barsana. Am vizitat manastirea, apoi ne-am petrecut dupa-amiaza pe malul Izei, incercand, fara succes, sa pacalim ceva pastravi. Asa ca ne-am multumit sa facem un gratar, plaja si baie in Iza.
A patra zi iar a fost innorat si racoare. Era exclus sa mergem la strand, desi pentru apa aceea sarata am ales Ocna Sugatagul ca popas de vacanta. Aproape de pranz, la insistentele mele, ne-am dus pana la Sighet si am vizitat Muzeul Satului. Da, exista si la Sighet si e foarte bine dotat si foarte frumos. Ne-am amuzat de explicatiile „ghidului” nostru ad-hoc, Petre, care a tinut cu tot dinadinsul sa ne explice el cum se lucra cu diverse unelte stravechi expuse si ele pe acolo. A fost o experienta inedita, mai ales pentru Dora, care n-a mai vazut asa ceva. Nu pot sa inteleg de ce nu se face mai multa reclama acestui muzeu. In schimb toata lumea cand merge la Sighet viziteaza „Memorialul durerii”.
Si peisajele de pe drum sunt splendide. Am plecat de la Ocna Sugatag, cu regrete ca timpul nu ne permitea sa mai ramanem si cu speranta ca ne vom intoarce intr-o zi. Drumul ales a fost prin nord. Am vizitat Cimitirul vesel la Sapanta. Am vazut Tisa la hotarele cu Ucraina. Au urmat Muntii Oasului. Drumul a urcat, serpuind, printre paduri si luminisuri. Am trecut si de Pasul Huta. Mai apoi am ajuns la vestita comuna Certeze, unde in fiecare an se tine „Sambra oilor”. Cu aceea ocazie sunt invitati cantareti de muzica populara, ansambluri de dansuri populare, etc. E o mare sarbatoare care se tine din mosi stramosi. Am mai coborat si am vazut in sfarsit si Talna la Vama. De multe ori am auzit de Talna, dar, desi nu e departe, nu am ajuns pana atunci acolo. E o apa mult laudata de pescari. Am trecut si pe la Valea Mariei, alt loc renumit de popas din zona. Seara am ajuns la Calinesti-Oas, un lac unde am vrut sa innoptam, sa mai ramanem si acolo o zi. Dar pe malul dinspre padure a fost asa de ticsit de turisti veniti cu cortul, ba la pescuit, ba la lac, incat pur si simplu nu aveai unde sa arunci un ac, daramite sa campezi. Asa ca, la 10 seara am hotarat sa ne intoarcem acasa si zilele ultime de concediu sa le petrecem la Ursuletul Satmarean. Ziua urmatoare am si facut o tentativa, dar cum a plouat asa mult in zilele precedente, pamantul era umed si Somesul foarte mare. Am facut un gratar si ne-am intors acasa. Cam asta a fost vacanta din acel an.
Am vazut locuri deosebite si tocmai de aceea mi-a ramas in memorie ca un concediu reusit, desi iar in fuga.
adrianabojtor 