Cezar Bolliac (1813-1881)
Sonet la anul 1839
Din zi in zi mai trista, sărmană Românie;
De două veacuri jalea iti crește ne-ncetat!
Traian se miră, plânge, privește-a ta câmpie
Ce-o știe câmp, odată de Acvil-apărat.
O! Tristă-i suvenirea la cei în agonie!
Amar e când te doare, sa vezi că-esti împilat,
Să-neci a tale lacrămi; să vii, cu bucurie,
A săruta si mâna ce știi că te-a trădat!
Pe cine aștepți oare s-aline-a ta durere?
Pe-acela ce te suge? te calcă în picere?
Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?
Te amăgești!… Dar, afla și crede în tăcere:
Orice sălbăticiune în chinuri ia putere…
In fiare crește iute vârtutea lui Samson!
adrianabojtor 