Ordinea prioritatilor

Avem falsa impresia uneori ca nu putem trai fara cutare sau cutare lucru sau persoana. Intra pe neobservate in vietile noastre, ne fac placere, mai mult, din ce in ce mai mult, apoi dispar… Si simtim un gol imens, parca ne blocam fizic si mental… Parca nu mai avem aer… Suferim, de-a dreptul! Si asta pana reapar in vietile noastre, cand rasuflam usurati si  ne amagim ca nu vor mai disparea niciodata, ca ne vor fi alaturi, orice s-ar intampla… Dar,…nu este asa… Dupa o perioada de calm relativ, dispar iar…. Si iar, lipsa de…aer, blocaj…. Sevraj, de-a dreptul… Dupa un timp realizezi ca aceast obiect sau …. persoana – si mai grav!- iti face mai mult rau decat bine, dar nu poti, pur si simplu nu poti sa te debarasezi de … ea…el… Si mai apoi incepe adevaratul cosmar: esti acuzata de ce n-ai facut sau de ce ai facut, de vrute si nevrute…., ma rog, un intreg circ, fara rost si fara noima. Plangi, te dezvinovatesti- de care vina?- si simti si spui ca nu poti trai fara… Dar in zadar… Acuzatiile nefondate curg, neincetat…

Si asa trece un timp, in care-ti este tot mai clar, ca mai bine a fost fara… Dar nu ai taria sa te rupi de acest… aceasta…”dependenta”….. Pana intr-ozi, cand, pe neasteptate, primesti o lovitura zdavana in moalele capului, cand afli ca cineva cu adevarat drag tie, sufera de o grava maladie. Si atunci, brusc si pe neasteptate te trezesti! Si vezi foarte clar, cine si ce iti este cu adevarat important in viata….

Restul… e restul….