Ana Blandiana, Unul dintre puținii oameni de la care am învățat mai mult decât din cărți: CORNELIU COPOSU – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

http://www.memorialsighet.ro/ana-blandiana-unul-dintre-putinii-oameni-de-la-care-am-invatat-mai-mult-decat-din-carti-corneliu-coposu-douazeci-de-ani-de-la-moarte/

Ana Blandiana- La multi ani

ana_blandianaAna Blandiana, pe numele ei real Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.

Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar. Continuare in http://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Blandiana sau http://en.wikipedia.org/wiki/Ana_Blandiana .

Iata una din poeziile ei:

Învaţă-mă să ard întunecat

Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.

La multi ani inca odata!

 

R.I.P. Otilia Cazimir

Ghiocelul

Otilia Cazimir

Otilia Cazimir

De sub un bulgare-nghetat
Cu caciulita alba de zapada,
Un ghiocel sfios si speriat
Isi scoate capusoru-n vant sa vada.

Ce minunata-i dimineata-n crang
Si ce caldut si bine e afara!…
De ce-ar intarzia-n pamant, natang,
Cand are strai nout de primavara?

E liniste in jur…Si-i cel dintai,
Si-i singurel: un firicel de viata…
Doar iepurasul fara capatai
Se-apropie tiptil si-i iese-n fata.

I-e foame – insa cum sa se indure?
– Esti prea subtire, fraged ghiocel…
Si s-a tot dus. In urma lui peste padure
Incepe-a ninge-ncet, incetinel.

Iar bietul ghiocel abia se vede
Prin fulgii moi de puf ce prind sa cearna.
Se-nalta-n piciorus, nu-i vine-a crede…
– Ia uite, frate, parca-i miez de iarna!

Si capusoru-i cade ostenit.
Invinetit de frig, se infioara:
– Nu-mi pare rau ca mor…M-am cam grabit,
Dar am adus o noua primavara!

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. Mai multe vezi pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Otilia_Cazimir