Toamna

de Octavian Goga

Văl de brumă argintie

Mi-a împodobit grădina

Firelor de lămâiţă

Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă

Norii suri îşi poartă plumbul,

Cu podoaba zdrenţuită

Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte

Vine vântul fără milă,

De pe vârful şurii noastre

Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână

Se-ndoiesc nucii, bătrânii,

Plânge-un pui de ciocârlie

Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt subt gene

Cum o lacrimă-mi învie:

– Ni se-aseamănă povestea,

Pui golaş de ciocârlie.