Vacanta din Maramures

Această prezentare necesită JavaScript.

Nu-mi place sa las treburile facute pe jumatate. De demult asteptam momentul potrivit sa termin povestea cu ” Si la Izvoare ne-a prins ploaia”.

Am ramas la Ocna Sugatag cateva zile. Vremea nu prea a tinut cu noi. A doua zi ca am sosit, desi era cam racoare, ne-am dus la Strand. Apa e atat de sarata acolo, ca nu te poti ineca, te mentine la suprafata. Ba mai mult, aveam probleme de revenit in pozitia stand in picioare, odata ce ne puneam la orizontala sa inotam. :))  Cand ieseam din apa, dupa ce ne uscam putin, eram plini de un praf alb: sarea. Dus nu prea se putea face, apa fiind rece ca gheata. Nici prea cald nu a fost: sufla un vanticel cam rece. Ziua urmatoare a fost si mai rau, asa ca am plecat intr-o mica excursie pana la Barsana. Am vizitat manastirea, apoi ne-am petrecut dupa-amiaza pe malul Izei, incercand, fara succes, sa pacalim ceva pastravi. Asa ca ne-am multumit sa facem un gratar, plaja si baie in Iza.

A patra zi iar a fost innorat si racoare. Era exclus sa mergem la strand, desi pentru apa aceea sarata am ales Ocna Sugatagul ca popas de vacanta. Aproape de pranz, la insistentele mele, ne-am dus pana la Sighet si am vizitat Muzeul Satului. Da, exista si la Sighet si e foarte bine dotat si foarte frumos. Ne-am amuzat de explicatiile „ghidului” nostru ad-hoc, Petre, care a tinut cu tot dinadinsul sa ne explice el cum se lucra cu diverse unelte stravechi expuse si ele pe acolo. A fost o experienta inedita, mai ales pentru Dora, care n-a mai vazut asa ceva. Nu pot sa inteleg de ce nu se face mai multa reclama acestui muzeu. In schimb toata lumea cand merge la Sighet viziteaza „Memorialul durerii”.

Si peisajele de pe drum sunt splendide. Am plecat de la Ocna Sugatag, cu regrete ca timpul nu ne permitea sa mai ramanem si cu speranta ca ne vom intoarce intr-o zi. Drumul ales a fost prin nord. Am vizitat Cimitirul vesel la Sapanta. Am vazut Tisa la hotarele cu Ucraina. Au urmat Muntii Oasului. Drumul a urcat, serpuind, printre paduri si luminisuri. Am trecut si de Pasul Huta. Mai apoi am ajuns la vestita comuna Certeze, unde in fiecare an se tine „Sambra oilor”. Cu aceea ocazie sunt invitati cantareti de muzica populara, ansambluri de dansuri populare, etc. E o mare sarbatoare care se tine din mosi stramosi. Am mai coborat si am vazut in sfarsit si Talna la Vama. De multe ori am auzit de Talna, dar, desi nu e departe, nu am ajuns pana atunci acolo. E o apa mult laudata de pescari. Am trecut si pe la Valea Mariei, alt loc renumit de popas din zona. Seara am ajuns la Calinesti-Oas, un lac unde am vrut sa innoptam, sa mai ramanem si acolo o zi. Dar pe malul dinspre padure a fost asa de ticsit de turisti veniti cu cortul, ba la pescuit, ba la lac, incat pur si simplu nu aveai unde sa arunci un ac, daramite sa campezi. Asa ca, la 10 seara am hotarat sa ne intoarcem acasa si zilele ultime de concediu sa le petrecem la Ursuletul Satmarean. Ziua urmatoare am si facut o tentativa, dar cum a plouat asa mult in zilele precedente, pamantul era umed si Somesul foarte mare. Am facut un gratar si ne-am intors acasa. Cam asta a fost vacanta din acel an.

Am vazut locuri deosebite si tocmai de aceea mi-a ramas in memorie ca un concediu reusit, desi iar in fuga.

Si la Izvoare ne-a prins ploaia

Izvoare e o statiune montana din apropiere de Baia Mare. Se trece pe langa lacul Firiza, in sus spre muntii Gutaiului. Intr-o vara, in 2006 cred, le-am propus alor mei sa facem un circuit intr-un mini concediu prin Maramures. Traseul a fost: Satu Mare- Baia Mare- Firiza- Blidari-Izvoare- Baia Mare- Baia Sprie-Ocna Sugatag- Sighet- Sapanta- Camarzana- Vama- Livada-Satu Mare. A fost un maraton, din nou, dar am vazut o sumedenie de locuri noi si frumoase. La Izvoare mai fusesem in copilarie, intr-o tabara in clasa a VI-a. Nu imi mai aminteam mare lucru, doar ca mi s-a parut foarte lunga, fiind prima data ca eram departe de parinti si mai ales de surioara mea, care pe atunci era cam de un an.

Dar sa revin. Ca de obicei, ne-am propus sa pornim devreme la drum, dar s-a facut iar vreo 11 pana am plecat. Dar Baia Mare e doar la 60 km de Satu Mare! Mai mult timp am pierdut in Baia Mare, cautand-o pe o fosta colega a fiicei mele, mutata de un an acolo, cu parintii, care s-au „repatriat” in Baia Mare. Dupa o scurta vizita la ei, ne-am continuat drumul spre Firiza. A fost foarte frumos! Drumul serpuieste pe langa lac, mult timp. Am facut un mic popas si am mers mai departe. Obiectivul era Izvoare, sa innoptam acolo in cort. Eram din nou dotati cu de toate, pentru. In drum am vazut insa indicatoare spre Blidari, unde era si o pastravarie. Bineinteles ca ne-am abatut si pe-acolo. Am vazut prima data cu ochii nostri o crescatorie de pastravi. In bazine pestii erau impartiti pe marimi: in unele cei mai mici, in altele din ce in ce mai mari. Am fost fascinati, de la mic la mare, de spectacol. Apoi am plecat spre Izvoare. Ne-am cam invartit dupa un loc convenabil de campare. Indrumati de niste localnici, am gasit un loc minunat, un adevarat colt de rai: o mica insula inconjurata de bratele bifurcate ale unui parau. In mijloc iarba era atat de proaspata si verde, in ciuda faptului ca ne aflam la inceputul lui august. Mai erau si niste copacei si o masa de lemn si niste buturugi in loc de scaune. Ca sa ajungem pe insulita trebuia sa trecem paraul, fara sa ne udam pe picioare, doar facand un pas mai mare. Masina am lasat-o totusi dincoace. Am carat totul pe insula, ne-am instalat cortul, am facut un foc si am prajit ceva pe gratar, am spus povesti la lumina stelelor, si, intr-un tarziu, doborati de oboseala, am adormit in cort. Numai ca noaptea a inceput ploaia, asa pe la trei. Si nu mai contenea, ploua de turna! M-am trezit si ma gandeam cu groaza ca ne aflam pe insulita aceea si apele la munte se umfla repede! Si masina era parcata intr-o panta, inspre parau, destul de aproape de apa! Nu am mai putut adormi. Abia am asteptat sa vina ziua. Ploaia nu dadea semne sa se opreasca. Am adunat totul, cat am putut de repede. Asa cum m-am asteptat, apele au crescut mult si curgeau cu viteza mare. Pe locul unde le-am trecut la sosire, nu mai puteam sa ne intoarcem. Altii dinaintea noastra, mai prevazatori, au infipt niste busteni in apele paraului, ca  pe niste dale, pe care am trecut, cu chiu cu vai, alunecand, uzi leoarca, pe malul celalalt. Si masina ajunsese aproape in apa, cu rotile din spate. A trebuit s-o impingem zdavan, ca s-o urnim din loc. Noroc ca eram cu „rusoaica” de Lada, „balsoi”, care ne-a ascultat de data aceea, si am ajuns cu bine la drum. Nu am avut incotro, a trebuit sa mergem spre Ocna Sugatag, desi era prevazut in planurile noastre sa mai ramanem o zi pe acolo, eventual sa urcam pe Ignis, in apropiere de Baia Mare. Dar ploaia ne-a deturnat, iarasi, planurile. Din Baia Mare drumul nostru a fost foarte anevoios, mai ales intre Baia Sprie si Mara. Serpentine numeroase, in panta, ploaia nu mai contenea, vizibilitate limitata, masina aluneca ici-colea, parea ca toate astea nu se mai termina! Dupa cateva ore, cel putin noua ni s-au parut infinit de lungi, am trecut cu bine si de Mara, s-a oprit si ploaia si drumul a devenit mai „prietenos”, mai deschis, fara urcusuri. Cand am ajuns la Ocna Sugatag, se facuse deja dupa-amiaza bine. Prima vila in care am intrat, avea proprietar un domn pescar, cum altfel. Pescarii la pescar trag! Bineinteles ca nici nu am vrut sa mai cautam cazare in alta parte. Zilele urmatoare aveam sa ne lamurim ca nici nu am fi gasit la pret mai bun, confortul ce-l aveam acolo. Asa s-a incheiat, cu bine, ploaia de la Izvoare.