Öszi emlék (Amintire din toamnă)

Öszi emlék,  de Bojtor Jozef

Itt ülök most magamban azon a kispadon,
Amelyen mesét mondtál egy õsszi alkonyon.
Mily áhitattal lestem minden egyes szavad,
Mert éreztem, hogy szavaid szent lángra gyujtanak.

Szavaid felkeltették a kihalt szivemet,
Amelyet négy év elött a sors eltemetett.
Céltalan életembe reménysugár szökött,
Amig ott ültem véled a park fái között.

Gyorsan eltünt azota fellettünk ez a nyár,
Es te, kit megszerettem azon a délutan,
Itt künn a természetben, ezen a kispadon,
Mily távol vagy már tõlem, drága kis angyalom.

Az én kihalt szivembe, te uj tavaszt hoztál,
Azon a csodálatos szép nyari délután.
Oh, kérlek légy továbbis az éltetõ erõ,
Légy az én drága párom, óh, szépség istennõm.

Hisz nélküled az élet ismét olyan sivár,
Amily kihalt és bús volt négy hosszu even át.
Én boldog az életben már cask véled leszek,
Mert a szerelmed nélkül többé nem élhetek.
14 oct.1948

 

Amintire din toamnă

Acum stau singur pe băncuţa aceea,
Pe care mi-ai povestit, intr-o după amiază de toamnă.
Cu câtă cucernicie îţi pândeam fiecare cuvânt,
Fiindcă simţeam că ma aprinde o flacară sfânta, de la cuvintele tale.

Cuvintele tale inima moartă mi-au retrezit-o la viată,
Cea pe care, in urmă cu patru ani, soarta a înmormântat-o.
O rază de speranţă s-a strecurat in viaţa mea, cea fără de rost,
Stând acolo cu tine, printre copacii din parc.

Vara a dispărut repede, de deasupra noastră,
Si tu, pe care te-am indragit atât, în aceea dupa-amiază,
Aici afară, în mijlocul naturii, pe această bancă,
Cât de departe eşti deja de mine, dragul meu îngeraş.

Tu ai adus o nouă primăvară, în inima mea moartă,
In acea minunată, frumoasă, după-amiază de primăvară,
Oh, te rog fii în continuare forţa dătatoare de viaţă,
Fii perechea mea dragă, oh,a mea zeiţă a frumuseţii.

Căci fără tine viaţa e din nou atât de pustie,
Ceea ce a fost, fără viaţă si tristă, patru ani lungi de-a randul.
Eu voi fi fericit in această viaţă doar cu tine
Pentru că nu pot să mai trăiesc fără dragostea ta.

14 oct.1948