Öszi emlék (Amintire din toamnă)

Öszi emlék,  de Bojtor Jozef

Itt ülök most magamban azon a kispadon,
Amelyen mesét mondtál egy õsszi alkonyon.
Mily áhitattal lestem minden egyes szavad,
Mert éreztem, hogy szavaid szent lángra gyujtanak.

Szavaid felkeltették a kihalt szivemet,
Amelyet négy év elött a sors eltemetett.
Céltalan életembe reménysugár szökött,
Amig ott ültem véled a park fái között.

Gyorsan eltünt azota fellettünk ez a nyár,
Es te, kit megszerettem azon a délutan,
Itt künn a természetben, ezen a kispadon,
Mily távol vagy már tõlem, drága kis angyalom.

Az én kihalt szivembe, te uj tavaszt hoztál,
Azon a csodálatos szép nyari délután.
Oh, kérlek légy továbbis az éltetõ erõ,
Légy az én drága párom, óh, szépség istennõm.

Hisz nélküled az élet ismét olyan sivár,
Amily kihalt és bús volt négy hosszu even át.
Én boldog az életben már cask véled leszek,
Mert a szerelmed nélkül többé nem élhetek.
14 oct.1948

 

Amintire din toamnă

Acum stau singur pe băncuţa aceea,
Pe care mi-ai povestit, intr-o după amiază de toamnă.
Cu câtă cucernicie îţi pândeam fiecare cuvânt,
Fiindcă simţeam că ma aprinde o flacară sfânta, de la cuvintele tale.

Cuvintele tale inima moartă mi-au retrezit-o la viată,
Cea pe care, in urmă cu patru ani, soarta a înmormântat-o.
O rază de speranţă s-a strecurat in viaţa mea, cea fără de rost,
Stând acolo cu tine, printre copacii din parc.

Vara a dispărut repede, de deasupra noastră,
Si tu, pe care te-am indragit atât, în aceea dupa-amiază,
Aici afară, în mijlocul naturii, pe această bancă,
Cât de departe eşti deja de mine, dragul meu îngeraş.

Tu ai adus o nouă primăvară, în inima mea moartă,
In acea minunată, frumoasă, după-amiază de primăvară,
Oh, te rog fii în continuare forţa dătatoare de viaţă,
Fii perechea mea dragă, oh,a mea zeiţă a frumuseţii.

Căci fără tine viaţa e din nou atât de pustie,
Ceea ce a fost, fără viaţă si tristă, patru ani lungi de-a randul.
Eu voi fi fericit in această viaţă doar cu tine
Pentru că nu pot să mai trăiesc fără dragostea ta.

14 oct.1948

Vártalak – Te-am aşteptat – I was waiting for you

Vártalak

Vártalak.
Vasárnap kora délutan,
Üzött a vágy ajkad utan.
S én kábult agyal mentem utánad,
Vártalak, vágyva akkor vasárnap
S te nem jöttél.

Vártalak.
Vasárnap csöndes alkonyon,
A kisparkban egy köpadon.
S mig átgondoltam mit mondani akartam,
Néman remegett lángoló ajkam.
S te nem jöttél.

Ne kinoz tovább,
Óh, jöjj el verge,
Holdvilágos öszi estében!
Legyél tavasz szivem boldog reménye,
Csókos ajkad vigasztaljon a télben,
Óh, jöjj el verge.

Bojtor József

Szatmár, 1948 október

Te-am aşteptat

Te-am aşteptat.
Duminica, în după-amiaza timpurie
Mă vâna dorul de gura ta.
Si am mers după tine, cu mintea tulburată.
Te-am aşteptat cuprins de dor, în duminica aceea.
Şi tu nu ai venit.
Te-am aşteptat.
Duminica, în asfinţitul liniştit,
În parcul mic, pe o bancă din piatră.
Şi în timp ce rememoram ce vreau să-ţi spun,
Buzele îmi tremurau, mute.
Şi tu nu ai venit.

Nu mă mai chinui!
Oh, vino odată,
În seara de toamnă cu lună,
Fii primăvara, speranţa fericită a inimii mele,
Buzele tale sarutandu-mă, să-mi fie mângâiere în iarnă.
Oh, vino odată!

I was waiting for you

I was waiting for you.
In the Sunday early afternoon.
I was hunted by the miss of your mouth .
And I went after you, with disturbed mind .
I waited lonesome in that Sunday .
And you did not come .
I was waiting for you.
Sunday, on the peaceful sunset ,
In the small park on a stone bench .
And while I remembered what should I say to you,
My lips were trembling , mute .
And you did not come .

Do not torture me more !
Oh , come together at last,
In autumn,in the evening with moon   ,
Be my Spring , the hope of my heart happiness,
Your lips kissing me, to be my comfort in winter .
Oh , come together at last!

Traducere in romana si engleza,

Adriana Bojtor