Livada din apartament – epilog

Din pacate, unele vise nu se indeplinesc. Sau nu sub forma in care ne-o dorim.

As fi vrut sa mananc din capsunii, agrisele, coacazele rosii si zmeurele cultivate de mine, dar, din pacate, nu mi-a iesit „experimentul”.  Motive: in primul rand, din prea multa grija. La inceput le-a mers bine plantutelor. Afinul chiar a inflorit. Si atunci m-a intrebat cineva, ca nu ar trebui sa umble albinuta si la el, sa-i faca polenizarea. Pai…eu de unde sa stiu, fata mamii a crescut la oras.  😦  Si, nici una nici doua, cand am vazut ca umbla albinuta la florile corcodusului de langa nucul de sub balconul meu, l-am scos pe afin in balcon. Numai ca noptile inca erau destul de racoroase. Asa ca, bietul de el, s-a cam … innegrit si i-au cazut florile. Degeaba l-am adus in casa, ca tot nu si-a revenit. Si atunci a inceput grija mea exagerata fata de ele si le-am stropit de le-am…zapacit. Si vremea asta ploioasa si umeda a pus capac. Mi-am dat seama de greseala abia cand, in incercarea mea disperata de a le salva, le-am dus in curte la parintii mei si le-am replantat acolo. Pamantul din ghivece mustea de atata apa. Sunt cateva zile de cand le-am replantat, dar nu dau semne sa-si revina. Gata, s-a terminat tragic „experimentul” 😦  Am gresit iar, cum am facut-o si in viata, avand prea multa grija, sufocant de multa….

Concluzii:

  • Plantele, oamenii, vietatile din vietile noastre trebuie doar ingrijite, nu sufocate cu dragostea noastra exagerata. Totul trebuie facut cu masura, pana si daruirea afectiunii se face cand si cat trebuie.
  •  Trebuie sa-ti asumi esecurile, sa tragi concluziile de rigoare, sa-ti spui si sa-ti impui ca sa nu repeti greselile.
  • Mai multa munca si modestie, Adriana draga! As fi avut timp sa scriu despre plantele mele si dupa ce au rodit, eventual la prima degustare, nu-i asa 🙂

Suna frumos teoria! 🙂 Sa vedem cum ma voi descurca cu practica… 🙂

S-aveti o zi buna! 🙂

Livada din apartament (1)

De demult ma batea gandul sa iau cateva plante de la Sieberz. Initial ma gandeam la flori, apoi am hotarat totusi sa iau cateva fructe, care, cu exceptia capsunilor, sunt la preturi exagerate, dupa parerea mea, in piete. Ma refer la zmeura sau afine. Imi plac foarte mult si sunt foarte sanatoase. Dar in piete pretul lor e piparat. Capsunii i-am ales pentru ca, daca vor supravietui, vor fi atarnatori. Poza din catalog era foarte tentanta. Imi doream de ceva timp plante atarnatoare in balcon. Dar pana acolo mai e drum de parcurs!
Le-am primit in 12 martie. Era deja destul de tarziu, dar am mers, impreuna cu Petre, sa aducem pamant de dincolo de dig. Am incarcat doua galeti, de abia le-am putut aduce 🙂 A urmat plantarea in ghivece, si in ce era prin casa, galetuse si galeti, ca doar ne-am pornit sa facem economie, nu sa cheltuim 🙂 Petre a gaurit fundul galetilor, eu am facut amestecul de pamant si le-am sadit. Am fost foarte fericita ca am facut acest pas. In acelasi timp, realizam ca de acum va trebui sa am grija de ele, ca si cand ar fi fost copiii mei. 🙂
In fiecare dimineata mergeam in camera unde le-am depozitat deocamdata, sa vad ce mai fac, ingrijorata dar si fericita ca agrisul, afinul si coacazul au dat muguri si le cresc deja frunzulitele. In schimb zmeurul tace. Sper ca totusi va „zice”si el ceva. Deocamdata l-am mutat intr-un ghiveci-galetica, mai mare.
Asa! Ca tot vroiam eu o gradina in miniatura! Vom vedea ce va iesi! 🙂
Dupa o saptamana, cam asa arata azi lucrurile: