Arhive pe categorii: Dairy
De tine depinde
Se intampla sa ne trezim dimineata si sa realizam ca e luni, si, parca nu e de ajuns, cand dam la o parte draperiile, sa ne intampine, dincolo de geamuri, o zi ploioasa, rece, umeda. 😦 Pentru o clipa suntem tentati sa ne bagam inapoi in pat, sa dormim pana trece vremea urata…Brrr…. „Dar nu e pacat sa nu ne traim si aceasta zi? Cine stie ce ne asteapta bun, si azi.”- mi-am zis si am inceput ziua. La un moment dat, fiind in bucatarie, am auzit zarva mare! Cine credeti ca o facea? Cateva vrabiute se certau pe un miez de paine, aruncat de o vecina miloasa, in fata blocului. Gata, incepea sa-mi treaca supararea pe luni. 🙂 Am mai facut una, alta si am ajuns si la un moment de relaxare, in fata calculatorului. Cautand o poza potrivita de postat pe Facebook, asa, de luni, am gasit una care zicea cam asa: „Make your day one of the best you have!”. Mi-am amintit de tufa de ghiocei de pe aleea din partea astalalta a apartamentului. Repede am luat aparatul foto, ca s-o imortalizez. 🙂 
In fiecare ianuarie imi umpleau sufletul de bucurie cu prospetimea, gingasia, frumusetea si parfumul lor inconfundabil. Si de fiecare data ma incurajau ca primavara nu e departe. Si uite asa am uitat ca e luni, ploua si e urat afara. Cand am plecat dupa-masa spre oras, ploaia se oprise, soarele vroia sa iasa dintre nori, semn ca totul e trecator, ploaie sau soare, necaz sau fericire, boala sau sanatate. Toate trebuiesc luate ca atare, si „rezolvate”, pe rand, fara sa punem la suflet prea tare cele rele, caci urmeaza, negresit, si cele bune.
S-aveti o saptamana buna!
Cherubini – Requiem in C minor
In memoriam of my father Bojtor Iosif Gavril, born 27.10.1926 died 15.11.2013.
God rest him in peace!
At this point in my life – Tracy Chapman
E toamna in jurul meu
Cu toamna in odaie
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…
Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,
Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
„Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”
Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…
A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…
de Ion Minulescu
Vara tarzie pe Tur
Intr-o duminica, pe la sfarsitul verii, ne-am pornit la pescuit, pe Tur, in zona Turulung. Vremea a tinut cu noi si am petrecut cateva ore placute in mijlocul naturii. Marii absenti ai micii noastre excursii, au fost pestii 🙂 Dar peisajul ne-a rascumparat din plin lipsa capturilor. In fundal Muntii Oasului, Turul verde si limpede, galagia copiilor din sat, veniti la scalda, mai in aval de „tabara” noastra, nuferii, tufele de arbusti de tot felul, linistea, au fost delectarea clipelor petrecute la Tur. Spre seara ne-am intors, , relaxati si incantati ca am ales acest mod de a ne petrece timpul liber.
Baby’s garden
Cu putin timp in urma, am avut placerea sa cunosc o pereche deosebita, sot si sotie, si, un timp, sa le fim zilnic „musafiri”. El ne-a facut, mie si fiicei mele, masaj reflexoterapeutic, iar ea ne-a tinut de urat, cat ne asteptam, una pe cealalta. Sunt niste oameni minunati si m-a incantat foarte mult casa, gradina plina de flori – pasiunea mea- si felul lor de a fi si de a … trai mai mult pentru ceilalti, ceea ce mai rar intalnesti. De cum am zarit casa si am intrat, armonia si frumosul, sentimentul de pace interioara au pus stapanire pe mine. Si din pozele facute, veti intelege cu siguranta de ce. Le-am spus cred ca aproape in fiecare zi, ca acolo la ei este un colt de rai, si am spus-o din adancul sufletului.
Ordinea prioritatilor
Avem falsa impresia uneori ca nu putem trai fara cutare sau cutare lucru sau persoana. Intra pe neobservate in vietile noastre, ne fac placere, mai mult, din ce in ce mai mult, apoi dispar… Si simtim un gol imens, parca ne blocam fizic si mental… Parca nu mai avem aer… Suferim, de-a dreptul! Si asta pana reapar in vietile noastre, cand rasuflam usurati si ne amagim ca nu vor mai disparea niciodata, ca ne vor fi alaturi, orice s-ar intampla… Dar,…nu este asa… Dupa o perioada de calm relativ, dispar iar…. Si iar, lipsa de…aer, blocaj…. Sevraj, de-a dreptul… Dupa un timp realizezi ca aceast obiect sau …. persoana – si mai grav!- iti face mai mult rau decat bine, dar nu poti, pur si simplu nu poti sa te debarasezi de … ea…el… Si mai apoi incepe adevaratul cosmar: esti acuzata de ce n-ai facut sau de ce ai facut, de vrute si nevrute…., ma rog, un intreg circ, fara rost si fara noima. Plangi, te dezvinovatesti- de care vina?- si simti si spui ca nu poti trai fara… Dar in zadar… Acuzatiile nefondate curg, neincetat…
Si asa trece un timp, in care-ti este tot mai clar, ca mai bine a fost fara… Dar nu ai taria sa te rupi de acest… aceasta…”dependenta”….. Pana intr-ozi, cand, pe neasteptate, primesti o lovitura zdavana in moalele capului, cand afli ca cineva cu adevarat drag tie, sufera de o grava maladie. Si atunci, brusc si pe neasteptate te trezesti! Si vezi foarte clar, cine si ce iti este cu adevarat important in viata….
Restul… e restul….
Aprilie 2013
Azi a fost in sfarsit o zi numa buna de excursie. Asa ca, am trecut la fapte, inarmati cu aparatul foto si cateva pungi pentru plante de ceai si urzici, vii si moarte. Primele sunt numa bune si pentru mancat, gatite ca si spanacul. Celelalte, urzicile moarte sunt pentru ceaiuri. Am ajuns la concluzia ca nu e de loc usor de cules, asa ca voi ramane, cred, in continuare, o clienta fidela a magazinelor cu Plafar, Naturiste, sau cum s-or mai fi chemand. Dar aerul curat, peisajul, plimbarea de vreo 6 km pe jos, a fost un adevarat balsam pentru corpul si sufletul meu. Petre a gasit o pana si si-a pus-o la sapca, imitand un indian, pe nume Hiawata, cu care „ne-a facut cunostinta”, nepoata mea, cand avea vreo 3 anisori. Era ea la parintii mei, in Satu Mare, cand i-am vizitat. Si numai ce a vazut la TV un film pentru copii cu Hiawata si se inchipuia indianca din crestet pana-n talpi. 🙂 Toata ziua umbla prin curte si prin casa, imitand tipetele indienilor 🙂
N-am reusit sa prind in poze niste randunici, barza zburand si un starc, niste fluturi, pentru ca m-au luat pe nepregatite. Si sa culeg plante, si sa admir peisajul si sa fac instantanee cu aparatul foto, nu a prea mers, totul deodata 🙂
Asa ca a iesit ce a iesit. Una peste alta, o iesire in mijlocul naturii, foarte reusita.
Primavara capricioasa
Primavara, frumoasa Doamna Primavara, a vrut sa demonstreze anul acesta cu tot dinadinsul, cat poate fi de capricioasa. In martie a nins si a fost mai frig decat in ianuarie. Si asta in a doua parte a lunii, cand asteptam cu nerabdare, cu mic cu mare, sa iesim odata la iarba verde, la un gratar sau/si la pescuit. Respectiva Doamna Primavara a zis : „Pas! Mai stati voi in casutele voastre!” 😦 Si noi…spasiti si necajiti, tooot am privit pe geam afara, sau la meteo la tele, sau la barometru, dar degeaba…. 😦 Suntem in 4 aprilie si temperaturile oscileaza, sus-jos, de ne ametesc doar cand privim la termometre… 😦 Si-mi vin in minte versuri le lui Bacovia : „Ploua, ploua, ploua,/ Vreme de betie/ Sa privesti pustiul,/Ce melancolie!…” Cu toate astea, natura si-a vazut de treaba ei, florile infloresc, copacii infrunzesc iar vrabiutele fac un taraboi, de parca ar trebui salvat Capitoliul… Lasa Doamna Primavara, ca n-ai incotro, si trebuie sa te mai si imblanzesti! 🙂 Am zis! 🙂 Cel putin eu sper 
🙂
adrianabojtor 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.