Galerie: R.I.P. Otilia Cazimir

Ghiocelul

Otilia Cazimir

Otilia Cazimir

De sub un bulgare-nghetat
Cu caciulita alba de zapada,
Un ghiocel sfios si speriat
Isi scoate capusoru-n vant sa vada.

Ce minunata-i dimineata-n crang
Si ce caldut si bine e afara!…
De ce-ar intarzia-n pamant, natang,
Cand are strai nout de primavara?

E liniste in jur…Si-i cel dintai,
Si-i singurel: un firicel de viata…
Doar iepurasul fara capatai
Se-apropie tiptil si-i iese-n fata.

I-e foame – insa cum sa se indure?
– Esti prea subtire, fraged ghiocel…
Si s-a tot dus. In urma lui peste padure
Incepe-a ninge-ncet, incetinel.

Iar bietul ghiocel abia se vede
Prin fulgii moi de puf ce prind sa cearna.
Se-nalta-n piciorus, nu-i vine-a crede…
– Ia uite, frate, parca-i miez de iarna!

Si capusoru-i cade ostenit.
Invinetit de frig, se infioara:
– Nu-mi pare rau ca mor…M-am cam grabit,
Dar am adus o noua primavara!

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. Mai multe vezi pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Otilia_Cazimir

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s