Dupa cateva insistente din partea mea, am fost mutata la sectia Chimicale a fabricii, care desi se numea „Victoria”, toata lumea ii zicea „Guban”, in cinstea fostului patron. Dupa cum am mai spus, in fabrica mai lucrau aproape toti reprezentantii „batranului” Guban- asa-l pomenea lumea. Fiul lucra la Cercetare, intr-un birou separat, doar al lui. Sotia lui conducea sectia Chimicale. Una din fetele lor, cea mica, lucra la magazia de incaltaminte. La scurt timp ca am ajuns eu la sectie, s-a angajat la Productie, fata lor cea mai mare. Doar fiul lucra in alta intreprindere.
Asadar, ajung eu in birou la Chimicale, mi se prezinta persoanele: doamna Clara, CTC-ista, Aniko, tehniciana, Luci, pontatoarea, doamna Rozsika, sefa de echipa. Deoarece era un birou mic, mie mi s-a dat un jumatate din biroul lui Luci. Bine si asa, ma gandeam. Sa vedem de acum ce si cum va fi si aicea. Mult timp am avut senzatia ca sunt considerata o spioana, a nu stiu cui, pentru ca doamna sefa era foarte bine privita de catre conducerea fabricii, ocupand acest post de mai multi ani. Doamna Clara mi-a prezentat sectia, oamenii, procesul tehnologic. Cladirea in care era biroul, avea la etajul doi pregatirea si cazanul de preparare a cremei de ghete. La etajul I era linia de turnare in cutii, linia de racire si de ambalare a cutiilor. La subsol era magazia. In alt atelier, in aceeasi cladire, se preparau diverse accesorii pentru Sectia de incaltaminte- vopsea de talpa, vopsea de marginea talpii, ceara pt. marginea talpii, etc. Pantofii ce se confectionau la Guban aveau numai si numai talpa din piele. In acelasi atelier se mai produceau si pentru sectia Accesorii, unele lucruri, ca de exemplu pasta pentru slefuit, etc. In alt atelier se prepara vopseaua pentru piele „Bizon”, fiind singurul loc din tara unde se producea. La inceput nu prea mi se dadeau sarcini, iar acest lucru imi displacea enorm. Dupa o vreme a venit tot mai des pe acolo, o inginera , care raspundea de acest sector, din partea Cercetarii, ing. Minghesz. Cu timpul ii zicea sefei mele: „- Puteti sa-mi imprumutati „fata”sa supravegheze o proba la atelierul x sau y din Chimicale?” Cine credeti ca era”fata”? Eu, cine sa fi fost? Ma intrebam si atunci si ma intreb si azi, oare ce patea de spunea „inginera”, caci da, facusem aceeasi facultate, doar ca nu fusesem la aceeasi”facultate” a vietii si a bunului simt. Aveam sa aflu mai tarziu, cat de stramb suflet pot sa aibe oamenii, nu numai ea. Ehehei, cate dureri si umilinte ma mai asteptau! Si asta doar pentru simplul fapt ca nu aveam „in spate”pe cineva sau ca am ramas onesta, necedand la ademenirile unora sau altora. Dar n-am fost singura care a fost asa si ma bucur enorm, chiar am fost in relatii foarte bune cu cele „oropsite de soarta”. Caci asa era societatea romaneasca atunci, bazata pe PCR – pile, relatii, cunostinte.
Dar sa revenim la Chimicale. Colega mea de la Cercetare de fapt imi facea un serviciu, trimitandu-ma in sectie. Desi mirosurile si substantele toxice de acolo nu chiar imi faceau bine, preferam sa fac ceva util, sa invat concret ce si cum se face, sa vorbesc cu muncitorii, sa-i cunosc mai bine. Cu cei buni si de treaba m-am inteles foarte bine. La nunta mea aveam sa inteleg cat de mult tineau la mine. Lumanarile nasilor au fost facute de ei. Si au facut parte din cadoul de nunta, pe langa altele, de la sectia Chimicale.
Incetul cu incetul incepeam sa ma misc mai familiar in sectie. Si in birou asemenea. Cand a venit randul lui Aniko, tehniciana, sa mearga in concediu, m-a pregatit o vreme sa fac actele pentru incheierea de luna, si a plecat. Atunci stiu ca am avut cea mai mare bataie de cap, cu incheierea aceea de luna. Nu prea mi-a iesit cum trebuia. Noroc ca a venit Aniko si a „dres busuiocul”. Degeaba, asa ceva nu se invata usor, aveam sa aflu peste cativa ani, din proprie experienta.
Poate ca as fi ramas acolo la sectie mult si bine, de nu faceam o boacana, cat mine de mare. De la Serv. Personal a venit o hartie, cum ca in data de.., se va tine o sedinta de verificare a cunostintelor angajatilor, iar responsabilii pentru organizare, din partea Sectiei Chimicale erau Ing. Guban Elisabeta(sefa) si ing. Bojtor Adriana. Am amutit! De ce eu? Eu nu stiu sa fac asa ceva! De ce nu Aniko, care era loctiitoarea sefei, de ani de zile? Am intrat in panica! Daca Aniko se va supara pe mine, desi nu aveam nici o vina? Etc, etc,etc… Inainte sa reusesc sa ma calmez, intra in birou sefa, venind de la sedinta. Si-i arat hartia si ce credeti, ce „porumbel” imi iese din gura? Nici nu-mi mai amintesc exact cuvintele, dar erau ceva de genul ca ce facultate a facut si cand? S-a lasat o tacere de mormant. Dupa cateva clipe a urlat la mine, pe buna dreptate, dar in loc sa-mi cer iertare, am tacut, agravand situatia. Adica nu intelegeam nici eu cum am putut sa fiu atat de… „bolovan”? Nu-mi statea in fire sa jignesc oamenii si eram inca prea timida, ca sa spun lucrurilor pe nume. Sau chiar incepeam, fara sa-mi dau seama? In sinea mea era multa ranchiuna la adresa celor care se impanau cu hartii de absolventi, nestiind bine nici unde e sediul facultatii respective! Ah, ce micuta si naiva eram! Mult mai tarziu aveam sa aflu ca asta era o moda. Era si a continuat sa fie, din pacate, si dupa revolutie. Eu cunosteam doar exemplul viitorului meu socru, care lucrase ca sudor si facuse si liceul, apoi facultatea de subingineri, la seral, invatand noptile pana tarziu, la masa din bucatarie, ca sa nu deranjeze familia.
Sa revenim la Chimicale. Am fost tratata ca o paria in continuare. Iar m-am dus la Personal, iar am invocat motivul ca stagiarii trebuie rotiti, dintr-o sectie in alta, ca sa invete. Adevarul este ca nici ei nu erau de acord cu jignirea adusa sefei, dar in cele din urma au vorbit cu seful Cercetarii, care m-a chemat la el. De fapt m-a chemat si imediat dupa aceea a trebuit sa alerg dupa el prin jumatate de fabrica, sa vorbim pe parcurs. A zis ca ma primeste la el in Atelier, (se numea Atelier de Cercetare si Proiectare Produse si Tehnologii Mase Plastice si Chimicale- foarte lung, dar atotcuprinzator) doar daca rezolv doua probleme: -sa gasesc o metoda ca in laborator sa poata fi detectata cantitatea de cazeina dozata in vopseaua Bizon in sectie, iar a doua a fost metoda de determinare a cantitatii de fenol dozata la vopsea. Dupa mai multe zile de lucru in laboratorul Cercetarii, asistata si de doamna sefa a Atelierului, am reusit. Asta pentru ca mi-am amintit sa caut in manualele de la facultate. Si parca de la sine cartea s-a deschis acolo unde trebuia. De acolo a fost floare la ureche: am stabilit concentratie necesara de indicator si am elaborat metoda de laborator. Sefa laboratorului si seful Cercetarii nu au avut incotro, au fost nevoiti sa admita evidenta si iata-ma de la inceput de aprilie 1981, incadrata la Cercetare, ca „fata”domnei Minghesz, dar asta este o alta poveste…
adrianabojtor 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.