Arhivele lunare: noiembrie 2013

La multi ani ROMANIA!

harta

La multi ani, romani de pretutindeni!

Ziua națională a României a fost între 1866–1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948–1989ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescuși publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.[1]

Mai multe in http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei

Un artist polivalent

Mircea Jichici este un artist talentat, bun cunoscator al tainelor sculpturii in bronz si lemn, ale picturii, ale graficii. Lucrarile lui, de orice natura, denota mult talent, pricepere si nu in ultimul rand, multa sensibilitate si delicatete. Lucrand cu  multa migala, concentrare, pasiune si daruire, acest talentat artist ne-a daruit o opera complexa, cu care ne putem mandri in lumea intreaga.

Va prezint cateva filme  care sa ilustreze vericitatea spuselor mele.

Felicitari artistului si mult succes in continuare!

Constatare

iubire trecutade Boris Ioachim

Într-o iubire care – de-a fost, vreodată – piere
Tu-ai folosit, anume, prea des – distanţiere…
Azi, între noi răceala, stă – straşnică redută –
Iubirea-mi pentru tine, e-o cauză pierdută.

Nu mai visez la tine, nimic n-aştept, nu cer
Şi nu mai am de unde, iubire să-ţi ofer…
M-au obosit atâtea speranţe şi visări,
Iar gândul nu-mi mai fuge, la tine-n depărtări.

Se stinge-ncet , dar sigur, sclipirea din priviri –
Mă stăpânesc greoaie, de plumb, dezamăgiri…
Poate prea mult iluzii cu tine am ţesut –
De nu, cumva-n minciună-am trăit de la-nceput.

Mi-e certă, dar egală, imensa-ţi plictiseală –
Doar, câteodată-n mine, aiurea se răscoală,
Un fel de deznădejde, ce-mi las-un gust amar –
Că te-am iubit bezmetic şi, totuşi, în zadar…

Dar viaţa mea pe drumuri cotite, a tot umblat
Şi căutând pe ACEEA – mereu s-a înşelat…
De la extaz la ură, ades m-am pomenit
Trecând – şi, pân’ la urmă, senin şi liniştit

M-am reîntors în mine – şi-n mine, regăsit,
Mi-am spus că, totdeauna-nceputul e-un sfârşit…
Poate, prea mult, iubirea – mi-a fost un fel de ţel –
Cătat cu frenezie, cu prea fanatic zel.

…Într-o iubire care – de-a fost vreodată – piere
Tu ai folosit degeaba, mereu, distanţiere…
Azi, între noi răceala, stă – straşnică redută –
Iubirea e-o himeră – o cauză pierdută…

Parcul Romei toamna

Cel mai mare si frumos parc al urbei mele natale, Satu Mare, este Parcul Romei. Odinioara era parc dendrologic, dar nu stiu din ce cauza, majoritatea placutelor indicatoare cu denumirile copacilor, nu mai exista. De-a lungul anilor a suferit si el perioade de neglijare,  alternand cu renovari, mai mult sau mai putin minutioase. In fine, natura e minunata si aici, mai ales toamna. Anul trecut am facut o plimbare la frunze uscate, -cum frumos a zis odata o prietena-  inarmata cu aparatul foto, si iata ce poze am facut:

Această prezentare necesită JavaScript.

Si asa au mai trecut inca o zi frumoasa si cateva clipe de fericire din viata noastra…..

Vara de noiembrie

IMG_0016

Gradina Romei, Satu Mare, Romania, noiembrie 2012

de Lucian Blaga

Iubito-mbogateste-ti cantaretul,
muta-mi cu mana ta în suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si inghetul,
dumbrava, cerbii, trestia si veacul.
Cum stam în fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima cu-o ardere, cu-n gand.
Solar e talcul ce tu stii oricand
atator lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmant.
Ca esti cuvant, ca esti pamant,
nu te dezbraci de ea nicicand.
O, lumea e albastra haina,
in care ne cuprindem, stransi în taina,
ca vara sangelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.