De dimineaţă, în grădină,
o fată-n ochi fără lumină
mi-aduse, zâmbitoare, tandră,
pe-o foaie fragedă de lotus,
înrourate flori într-o ghirlandă.
Mi-am pus-o pe după grumaz
şi lacrimi podidiră pe obraz.
Am sărutat copila şi din harpă
i-am spus: „La fel cu florile eşti oarbă.
Copilă, nici nu ştii cât de frumos
e darul tău adus prinos!”
de Rabindranath Tagore
adrianabojtor 