Galerie: Toamna in parc

Această prezentare necesită JavaScript.

Sunt de cateva zile in Timisoara. In apropierea locuintei este un frumos parc. Si unde e natura si toamna, e rost de facut cateva fotografii, nu-i asa?🙂 Zilele trecute am fost sau fara timp sau fara chef, dar azi, fiind si duminica, am lasat totul balta si am plecat spre parc, „inarmata” cu aparatul foto. Inca de la iesirea din bloc toamna m-a intampinat cu frumoasele ei culori. Parcul e foarte aproape. Ma duc zilnic acolo, sa iau apa de la fantana din mijlocul parcului. La intrarea in parc deja ma intampina parfumul unor flori din pomisori. Mai incolo am descoperit si niste tufe cu flori marunte albe, foarte frumos mirositoare. Parcul este animat, vremea fiind placuta: copii de toate varstele, cu sau fara insotitori, batrani, oameni dornici de relaxare in acest mic colt de natura. Sunt peste tot tufe de crizanteme marunte, frumoasele flori de toamna. Arbusti si arbori de toate formele si marimile, unii pereni, altii de un verde etern. Porumbei si catei, unii fara stapan, altii, mai fericiti, harjonindu-se cu stapanii alaturi. Sunt amenajate si doua terenuri de joaca, unul de handbal si altul de tenis. Este si o portiune cu tobogane si alte jocuri pentru cei mici. Bineinteles banci si chiar si o masa de sah, care m-a purtat cu gandul la parcul dintre podul Neptun si str. Pestalozzi, unde mergeam adesea cu Dora mica, la plimbare, dar mai ales la huta-huta, hinta-palinta🙂 Si acolo au fost cateva mese cu tabla de sah desenate pe ele, unde se tineau adevarate campionate in aer liber, de sah. Din pacate aceea portiune din parc a fost cedata unei firme sa-si faca hotel. De parca in alta zona a orasului nici nu era loc! Deh, lacomia edililor a facut loc bunastarii locuitorilor. La fel si langa Sala Olimpia, tot asa s-a diminuat spatiul verde si s-a construit un hotel, din pacate. Dar sa revin la oaza mea de azi. Am reusit, dupa multa truda, sa fotografiez si un porumbel. Apoi, inapoi spre casa. Tot visez sa am timp sa stau pe o banca in parc, sa citesc o carte, sau pur si simplu sa observ viata ce palpita in fiecare coltisor al lui. Vor veni si zilele acelea, cu siguranta.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s