Galerie: Bunicii Mariţa

Sunt bunicii mei din partea mamei. Bunicul, Gyuri a lui Janos, cum i se zicea in  sat, de fapt era Gheorghe,  român get-beget. Inainte de ’44, aceea parte a tarii a apartinut de Austro-Ungaria si numele oamenilor erau maghiarizate. Tatal lui, Janos (de fapt Ioan), a slujit in armata austro-ungara. La lasarea la vatra a primit pamânt si si-a intemeiat o gospodarie in comuna Turţ. Bunicul meu a ajuns primar. Si a ramas in aceasta functie pana cand a murit, in 1962. Bunica mea, Maria, nascuta Batin, era din Tarna Mica, sat ce apartine acum de Ucraina. Impreuna au avut 11 copii, dintre care doar una a murit de mica, arzandu-se cu apa clocotita, la varsta de 2 ani si jumatate.Restul au crescut, lucrand pamantul, ingrijind de animale,  de gospodaria familiei, cot la cot cu angajatii. Bunicul meu a fost foarte sever. Tinea de-a dreptul militarie cu copiii lui, cel putin asa-mi povestea mama. Bunicul a mai avut 3 frati si doua surori: Vasile, care a plecat la Mehadia, Petru a ajuns la Gudea in Ucraina, Vilma a ajuns in Satu Mare, Veronica la Prislop si Ioan in Botiz, langa Satu Mare. Bunica mea Maria a avut o singura sora, care s-a casatorit in Ucraina, dar sotul ei a emigrat in Statele Unite si doar dupa multi ani a ajuns si ea acolo, impreuna cu fiul lor. Dar sa revin la bunicii mei, Maria si Gheorghe. Din pacate de bunicu nu m-am bucurat mult timp. Noi locuiam la Satu Mare si pana sa se prapadeasca, in ’62, doar cand mergeam in cate o scurta vizita cu parintii la Turţ, il mai vedeam. Era o figura impunatoare. Ne primea in odaia folosita de camera de zi, si ne punea la masa. Eu stateam langa el, in capul mesei, pe lavita, care era o frumoasa piesa de mobilier, sculptata in lemn si in interiorul ei se depozitau diverse.Bunicu fuma pipa si nu-mi placea de loc cum mirosea. Bunicu si tata beau tiuca de Turţ , renumita pentru taria ei.Dupa care mancam cu totii, de aperitiv, niste slanina de casa. Apoi bunica ne aducea si alte bunatati. Si cu toate ca era foarte serios bunicul, il simteam ca ma iubeste, cum de altfel si-a iubit intreaga, numeroasa familie. Nu a mai apucat sa-si vada toti nepotii, din pacate. Necazurile de tot felul l-au macinat, a facut cancer si  s-a prapadit. Peste cativa ani, cand era si sora-mea de cativa anisori, parintii ne-au lasat acolo pentru o luna. Stiu ca mi-a fost foarte dor de ei, dar a fost o experienta foarte frumoasa. Si aerul curat de acolo ne-a facut foarte bine. Mai erau si verisorii mei, cu care ne jucam cat era ziua de lunga. Si mamaliga gatita de una din matusile mele, Irincuta, sotia lui Traian, mi-a ramas intiparita in minte, ca una din cele mai bune mancaruri ce le-am mancat. Deh, foamea este cel mai bun bucatar, zice-se parca🙂 Bunica Maria a mai trait cativa ani buni. De „serviciile” ei de bunica au beneficiat in special verii mei, copiii unchiului Traian, care si-a facut casa foarte aproape de a bunicilor mei. El si unchiu Victor, au ramas in Turţ. Si unchiu Nelu s-a stabilit tot acolo, impreuna cu familia, dupa o vreme.Unchiu Aurel s-a casatorit si mutat la Tarna Mare. Unchiu Teofil, cel mai mare dintre frati, a venit la Satu Mare si aici s-a stabilit. Unchiu Romi, cel mai apropiat de mine sufleteste, de la un timp s-a mutat la Bucuresti, unde s-a casatorit si a locuit multi ani. Apoi s-a mutat la Focsani, de unde-i este sotia.Matusile mele Marioara si Elisabeta s-au stabilit si ele in Satu Mare. Matusa Livia s-a casatorit la Turulung si a stat acolo cativa ani, impreuna cu familia. Apoi s-au mutat la Satu Mare. A plecat si ea in Statele Unite si s-a stabilit acolo. Apoi au plecat si copiii ei, verii mei Tibi si Babuti. Mai au plecat si alti veri  de-ai mei in State. Pesemne le-a ramas in sange, de la strabunici citire, ideea de a sta acolo, deoarece bunica Maria a trait cu parintii cativa ani buni in USA. La ora asta am 5 veri si verisoare primare care stau in State, impreuna cu familiile. Si cum spuneam, familie numeroasa🙂 Cand am terminat liceul, numaram 28 de verisori primari, numai din partea mamei mele. Din pacate unul a murit, dar in rest traim cu totii si avem la randul nostru familii, copiii, nepoti. Viata merge inainte. De intalnit, ne intalnim mai rar, tot mai rar, din pacate. Ultima data cand am fost impreuna, intr-un numar foarte mare, a fost, din pacate, la inmormantarea bunicii Maria. Din gospodaria bunicilor de la Turţ nu a mai ramas mare lucru, pentru ca au fost siliti sa predea pamanturile la CAP. Dupa ’89 foarte putin au recuperat din ce li s-ar fi cuvenit. Asa-i viata si astea sunt vremurile pe care le traim.

2 gânduri despre „Galerie: Bunicii Mariţa

  1. Sărut mana ! Cu atâtea rude ,trebuia sa va bateți sa luați totul înapoi. Eu asa am făcut și am reușit. Am pornit de la o hârtiuță rupta pe din doua care ne anunța ca socrii au fost despăgubiți. Le-am returnat despăgubirea actualizata la valoarea zilei și am obținut pământul înapoi. Este adevarat ca nu mai este în centrul urbei dar cand vine cineva la mine am si eu unde sa fac un grătar. Am avut mari greutăți. Tot felul de „smecheri ” dar pana la urma am izbândit!

    • Buna ziua,
      Ma bucur mult ca interactionam pe aceasta cale, ca ati citit ce am scris si va spuneti parerea.
      Situatia mea e un pic altfel. Pentru a recupera ceva, trebuie sa ai bani si energie, ca sa obtii ceea ce doresti. Deocamdata ambele lipsesc.🙂 Voi vedea ce mai aduce viitorul. Deocamdata am de rezolvat altele, dar va multumesc foarte mult pentru incurajare.
      Toate cele bune, dumneavoastra si familiei.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s