Galerie: Noaptea…

Mihai Eminescu's statue and his Linden Tree in...

Mihai Eminescu

de Mihai Eminescu

Noaptea potolit si vanat arde focul in camin;

Dintr-un colt pe-o stofa rosa eu in fata lui privesc,

Pan’ ce mintea imi adoarme, pan’ ce genele-mi clipesc;

Lumanarea-i stinsa-n casa…somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin intuneric te apropii surazanda,

Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara;

Pe genunchi imi sezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara

Gatul…iar tu cu iubire privesti fata mea palinda.

Cu-ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate,

Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;

S-apoi ca din vis trezita, cu manute albe, dulci,

De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte.

Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita

Si gandind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc

Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc

Si surazi, cum rade visul intr-o inima-ndragita.

O! desmiarda, pan’ ce fruntea-mi este neteda si lina,

O! desmiarda, pan-esti juna ca lumina cea din soare,

Pan-esti clara ca o roua, pan-esti dulce ca o floare,

Pan’ nu-i fata mea zbarcita, pan’ nu-i inima batrana.

(1871, 15 iunie)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s