de Mihai Eminescu
Cand sufletu-mi noaptea veghea in estaze,
Vedeam ca un vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zambet aripile-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon , copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge,din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,
El, veghea mea sfanta, amicul fidel?
Ori poate!… O,-nchide lungi genele tale,
Sa pot recunoaste trasaturile-ti pale
Caci tu – tu esti el.
(1871, 15 iunie)