Galerie: Si la Izvoare ne-a prins ploaia

Lac FirizaIzvoare e o statiune montana din apropiere de Baia Mare. Se trece pe langa lacul Firiza, in sus spre muntii Gutaiului. Intr-o vara, in 2006 cred, le-am propus alor mei sa facem un circuit intr-un mini concediu prin Maramures. Traseul a fost: Satu Mare- Baia Mare- Firiza- Blidari-Izvoare- Baia Mare- Baia Sprie-Ocna Sugatag- Sighet- Sapanta- Camarzana- Vama- Livada-Satu Mare. A fost un maraton, din nou, dar am vazut o sumedenie de locuri noi si frumoase. La Izvoare mai fusesem in copilarie, intr-o tabara in clasa a VI-a. Nu imi mai aminteam mare lucru, doar ca mi s-a parut foarte lunga, fiind prima data ca eram departe de parinti si mai ales de surioara mea, care pe atunci era cam de un an.

Dar sa revin. Ca de obicei, ne-am propus sa pornim devreme la drum, dar s-a facut iar vreo 11 pana am plecat. Dar Baia Mare e doar la 60 km de Satu Mare! Mai mult timp am pierdut in Baia Mare, cautand-o pe o fosta colega a fiicei mele, mutata de un an acolo, cu parintii, care s-au „repatriat” in Baia Mare. Dupa o scurta vizita la ei, ne-am continuat drumul spre Firiza. A fost foarte frumos! Drumul serpuieste pe langa lac, mult timp. Am facut un mic popas si am mers mai departe. Obiectivul era Izvoare, sa innoptam acolo in cort. Eram din nou dotati cu de toate, pentru. In drum am vazut insa indicatoare spre Blidari, unde era si o pastravarie. Bineinteles ca ne-am abatut si pe-acolo. Am vazut prima data cu ochii nostri o crescatorie de pastravi. In bazine pestii erau impartiti pe marimi: in unele cei mai mici, in altele din ce in ce mai mari. Am fost fascinati, de la mic la mare, de spectacol. Apoi am plecat spre Izvoare. Ne-am cam invartit dupa un loc convenabil de campare. Indrumati de niste localnici, am gasit un loc minunat, un adevarat colt de rai: o mica insula inconjurata de bratele bifurcate ale unui parau. In mijloc iarba era atat de proaspata si verde, in ciuda faptului ca ne aflam la inceputul lui august. Mai erau si niste copacei si o masa de lemn si niste buturugi in loc de scaune. Ca sa ajungem pe insulita trebuia sa trecem paraul, fara sa ne udam pe picioare, doar facand un pas mai mare. Masina am lasat-o totusi dincoace. Am carat totul pe insula, ne-am instalat cortul, am facut un foc si am prajit ceva pe gratar, am spus povesti la lumina stelelor, si, intr-un tarziu, doborati de oboseala, am adormit in cort. Numai ca noaptea a inceput ploaia, asa pe la trei. Si nu mai contenea, ploua de turna! M-am trezit si ma gandeam cu groaza ca ne aflam pe insulita aceea si apele la munte se umfla repede! Si masina era parcata intr-o panta, inspre parau, destul de aproape de apa! Nu am mai putut adormi. Abia am asteptat sa vina ziua. Ploaia nu dadea semne sa se opreasca. Am adunat totul, cat am putut de repede. Asa cum m-am asteptat, apele au crescut mult si curgeau cu viteza mare. Pe locul unde le-am trecut la sosire, nu mai puteam sa ne intoarcem. Altii dinaintea noastra, mai prevazatori, au infipt niste busteni in apele paraului, ca  pe niste dale, pe care am trecut, cu chiu cu vai, alunecand, uzi leoarca, pe malul celalalt. Si masina ajunsese aproape in apa, cu rotile din spate. A trebuit s-o impingem zdavan, ca s-o urnim din loc. Noroc ca eram cu „rusoaica” de Lada, „balsoi”, care ne-a ascultat de data aceea, si am ajuns cu bine la drum. Nu am avut incotro, a trebuit sa mergem spre Ocna Sugatag, desi era prevazut in planurile noastre sa mai ramanem o zi pe acolo, eventual sa urcam pe Ignis, in apropiere de Baia Mare. Dar ploaia ne-a deturnat, iarasi, planurile. Din Baia Mare drumul nostru a fost foarte anevoios, mai ales intre Baia Sprie si Mara. Serpentine numeroase, in panta, ploaia nu mai contenea, vizibilitate limitata, masina aluneca ici-colea, parea ca toate astea nu se mai termina! Dupa cateva ore, cel putin noua ni s-au parut infinit de lungi, am trecut cu bine si de Mara, s-a oprit si ploaia si drumul a devenit mai „prietenos”, mai deschis, fara urcusuri. Cand am ajuns la Ocna Sugatag, se facuse deja dupa-amiaza bine. Prima vila in care am intrat, avea proprietar un domn pescar, cum altfel. Pescarii la pescar trag! Bineinteles ca nici nu am vrut sa mai cautam cazare in alta parte. Zilele urmatoare aveam sa ne lamurim ca nici nu am fi gasit la pret mai bun, confortul ce-l aveam acolo. Asa s-a incheiat, cu bine, ploaia de la Izvoare.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s