Galerie: A friend in need

Azi e o zi ploioasa si mohorata, ca si ieri. Fizic ma simt putin mai bine ca ieri. Fizic doar… Gandindu-ma la ce am scris ieri, mi-am amintit si alte intamplari legate de prietenul nostru Cipi. Cu vreo 3-4 ani in urma, ne-am dus la pescuit, eu si Petre, la Martinesti, o localitate la cca 8 km de Satu Mare. In zilele anterioare a cam plouat si a fost cam dificil sa ajungem pe malul apei. In fine, seara, cand aproape ca s-a intunecat de tot, am pornit-o spre casa. Numai ca, aflati inca aproape de Somes, am ajuns cu masina intr-o groapa de unde nu s-a mai urnit. Degeaba a incercat Petre tot felul de manevre, nu a iesit nicicum. S-a apucat sa injure, de parca asta ar fi ajutat la ceva. La un moment dat s-a dus sa rupa crengi din copaci, sa le puna sub rotile de la masina. In zadar. Eu i-am propus sa mergem in sat sa vedem daca nu gasim pe cineva sa ne tracteze. Nu m-a ascultat. M-a trimis pe mine, dar eu nu am indraznit sa merg singura pentru ca pe dig, intre noi si sat, erau niste caini care latrau la noi de mult timp. Desi nu mi-e frica de caini, instinctul mi-a zis sa nu-mi incerc norocul, de data asta. Petre nu a inteles si nu facea altceva decat facuse si pana atunci, fara nici un rezultat. S-a intunecat deja si noi tot acolo. Disperata, am dat telefon la Dora s-o linistesc, fiind deja trecut de 10 seara, ea singura acasa. La un moment dat m-am gandit sa sun pe cineva sa vina sa ne ajute. Am sunat la unchiul meu, dar el ne-a spus ca a baut si nu se pune la volan. Atunci l-am sunat pe Cipi. El, desi era sambata seara, aproape de ora 11, si un meci important la TV, a raspuns instantaneu:”Da, cum sa nu! Vin imediat, stati linistiti!”. Asta se cheama un gest de prietenie adevarata! Si a si venit. E adevarat ca intre timp si caposul de Petre a cedat, de oboseala probabil, si, pornind impreuna spre sat, la 50 de metri dupa ce am trecut de dig, am gasit pe cineva cu un tractor care a venit si ne-a scos din groapa. A venit si Cipi, chiar cand omul cu tractorul a reusit sa urneasca masina noastra din sant. Totul s-a incheiat cu bine si Cipi s-a dovedit un prieten adevarat. Ca si atunci cand ne-am mutat aici, la indemnul lui si al tatalui sau. Ca si acum cand din nou a raspuns”prezent”la solicitarea noastra de a tracta rabla de Lada. Desi in ultimii ani nu ne-am vazut decat eventual de 2-3 ori pe an. De vina suntem mai mult noi, ca nu i-am cautat sau chemat. Ei au raspuns „prezent”de fiecare data, aproape. Dar mai ales la nevoie. Vorba aceea:”A friend in need is a friend indeed”.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s