Galerie: In vizita

Această prezentare necesită JavaScript.

Ieri, dupa ce am dus-o pe fiica-mea la ore, ne-am dus sa vedem ce fac bunicii Vioricii, adica parintii mei. De unde vine aceasta porecla? Cand Dora era cam de 2,5-3 ani, a inceput „fascinatia” ei pentru „jucaria”telefon. Cum suna telefonul, Dora fuga-fuguta pe hol, sa raspunda. De la un timp Petre a botezat-o”secretara”. Ea ajungea prima. Odata, suna telefonul si raspunde „secretara”. Incepe sa vorbeasca si, intr-un tarziu, enervata ca atat o bazaim cine-i, zice:”bunicii Vioricii”. Asa i-a fost ei mai simplu, sa-i puna la plural. Mai apoi, fiindca socrii mei sunt Ioan si Ioana, le-am spus „bunicii Ionii”, ca sa fim „in ton”cu poreclele.

Dupa aceea am ajuns totusi in vizita si la prietenul Cipi, desi era vorba sa mergem in weekend. Intotdeauna e o placere sa fii in compania prietenilor, chiar daca uneori se amana vizitele. Cipi e un mare pescar, un „ucigator de crapi”, cum singur s-a intitulat. Stie sa-i prinda, dar are si noroc. Ne-a povestit ca a participat cu o saptamana in urma, la un concurs de pescuit in Ungaria, unde el si coechipierul sau au castigat locul I. Ne-a aratat si cupa ce a primit-o, apoi ne-a povestit mai in amanuntime, cum a decurs concursul.

Cred ca se implinesc 10 ani de cand ii cunoastem, pe el si sotia lui. Erau inca studenti la Timisoara. Am fost de cateva ori la pescuit cu ei, si in apropiere de Timisoara. Prima data am fost la Otvesti. A fost o zi de primavara insorita si calda, ca atmosfera ce s-a infiripat intre noi. Pe Claudia atunci am cunoscut-o, dar ne-a devenit repede draga. Ei sunt cu vreo 20 ani mai tineri ca noi, dar singele lucruri care ne despart sunt durerile de spate, la noi, astia mai in varsta. Cipi e o fire vesela si optimista, iar Claudia este o sensibila si frumoasa si desteapta si o iubim. Acum e plecata „benevol” in Italia, transferata la o sectie de-a fabricii unde lucreaza. E un concern multinational. Nu e usor, dar mai bine asa, decat la o firma marunta, cu un salar de mizerie. Traim vremuri grele, iar. Trebuie sa ne multumim cu ce avem, daca avem cat de cat ceva. De schimbat e aproape imposibil. Se gaseste greu o piine, si nu totdeauna e alba.

Cand am fost prima data cu Cipi la pescuit in Timisoara, l-am dus la balta la Pischia. Eu i-am imprumutat o undita de grund. Alta nu aveam disponibila. Dar, vremea fiind capricioasa, pestii se aratau greu. Cipi insa nu s-a descurajat. Din 5 in 5 minute ridica undita, intepa si recupera. De cele mai multe ori avea cate un caras in carlig. Am ras si ne-am distrat grozav pe seama metodei”din 5 in 5 minute”.

Apoi, in vara lui 2002, cand am venit la Satu Mare in concediu, am mers tot cu Cipi la pescuit, la Adrian la balta. Ne-am dus cu corturi si tot echipamentul de pescuit. Am stat 2 zile. Singurul peste prins a fost un crap de cca 2,5-3 kg, de catre”ucigatorul de crapi”. Pestii au fost din nou mofturosi. Cipi ii indemna : „hai pestilor, kojac la bara!”, dar ei nimic. Degeaba repeta „formula magica”, pestii nimic, si pace. In schimb noi trei(a fost si Dora cu noi), ne-am prapadit de ras. Ne-am ales doar cu gratarul, focul de tabara facut seara, cateva bancuri, ras mult si voie buna. Noaptea a venit si singura captura a acelei iesiri. A doua zi pe la pranz am ridicat tabara, fiind si prea cald. Dar nu ne-a fost de ajuns. A treia zi Cipi ne-a imbiat sa mergem la o alta balta, mai aproape, doar pentru cateva ore. Asa ne-am si pregatit, adica cu niste sticksuri si apa minerala. Si am stat pana seara tarziu, cu Dora cu tot, dupa noi. Nici semnal la telefon nu am avut acolo, atunci. Ce o sapuneala ne-a tras maica-mea cand am revenit! A fost foarte ingrijorata ca nu ne mai intorceam. Deh, ce sa-i faci, boala grea pescuitul asta, boala grea ! Nici macar Dora nu a „bazait” sa venim catre casa! Avea si ea o undita, Cipi fiersese niste graunte de arpacas si platicile muscau de zor! Ce ? Era vreme de venit acasa ? Iar spre seara am asteptat stiucile, dar nu prea s-au aratat.

Dupa ce am devenit satmareni, prietenia noastra a continuat. Doar in ultima vreme iesim mai rar impreuna, poate si prea rar. Asta nu schimba sentimentele de prietenie ce exista intre noi.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s