Galerie: Bunicii Bojtor

 

Ei sunt parintii tatalui meu, Emma si Jozska Bojtor. Pe bunicul nu l-am mai prins. A murit in ultimele zile de razboi, la iesirea din buncarul din fata casei lor, in vazul familiei. Acum stiu ce junghi de durere in inima avea bunica mea, cand povestea aceasta intamplare. Mai mare durere este doar cand iti moare copilul. Nici de aceasta nu a fost scutita. Fiul cel mic, Jani, a murit si el de timpuriu.

Au avut trei baieti: Jozska(tatal meu), Pista si Jani.

Mult timp am stiut ca bunicu a fost birjar. Abia acum, dupa revolutie, tata mi-a  zis ca de fapt au avut mai multe birje, bunicu fiind proprietarul lor. Deci aveau un fel de afacere cu mijloacele de transport existente pe atunci in oras, inaintea razboiului din 1940-1944. Aveau o casa, grajd cu animale(cai, vaca) pasari de curte, gradina in capatul curtii. Sora din partea bunicii, Piroska Kovacs, avea curte comuna cu bunica, si, la fel, grajd cu de toate, gradina. Mai aveau si un  caine, de care imi era cam frica. Latra intr-una, cel putin asa mi se parea. Ambele familii aveau si loturi de pamant si in alte parti, pe care le lucrau membrii de familie. Cultivau de toate ce era necesar intr-o gospodarie, iar ce era in plus se vindea la piata. Cam asa se traia pe atunci.

Eu asa am cunoscut-o pe bunica, cand am inceput sa inteleg si eu cate ceva: cultiva zarzavaturi in  gradina din spatele  curtii si  vindea in piata. Mai avea si cativa pomi fructiferi. Alt venit nu avea. La fel si sora ei, Piroska neni, cum ii ziceam eu. Sotul ei, Kovacs Feri, a mai trait multi ani. Cand a murit, eram deja la facultate, in Timisoara. La fel si cand a murit bunica Emma.

Deci, in acea curte au crescut cei trei baieti Bojtor si copiii lui Piroska neni: doua fete, Nusi (Anna) si Bözsi(Erzsebet) si un baiat, Gabi. De la ei ii am pe verisorii mei: Zoli, Jozsi, Tibi si gemenele Kati si Agi. Si noi, verisorii, tot pe acolo am crescut. Baietii toti erau mai mari ca mine. Cu fetele eram de aceeasi varsta. Si ce joaca se mai incingea cand ne adunam la bunici! De-a prinsa, de-a ascunselea, ba mergeam in gradinita cu flori din fata casei la Piroska neni, unde se adunau fluturii la flori si noi ii prindeam si ii prapadeam, nu stiu de ce. Si acum mai tin minte cum aratau acele flori. Sau mergeam in gradina din spatele curtii, care avea o carare in mijloc: in dreapta era pamantul bunicii si in stanga al surorii ei. Ei cultivau si trifoi, pentru animale.  Mai trageam cate o partida de joaca si acolo. Cautam trifoi cu patru foi . Nu am gasit niciodata, ceea ce nu m-a descurajat si nu m-a impiedicat sa caut si in ziua de azi, ca cu norocul meu, m-am lamurit. Imi placea grozav cum miroseau  florile de trifoi si fanul cosit proaspat. Mai avea bunica niste nuci mari, in capatul gradinii, unde imi placea sa stau, la umbra. Cand am mai crescut, ne-am mai dus si  am prajit slanina acolo si am petrecut cu familia. Pe atunci nu se facea gratar, se frigea slanina. Tot era foarte bun, pentru ca mancam impreuna, toata familia. Eram impreuna, si asta conta.

Cand eram deja adolescenta, stiu ca au venit din Ungaria, un var de-al tatalui meu cu familia, stabiliti in Baja. El avea doi baieti si o fata. Si iar ne-am adunat la slanina prajita. Cu ei m-am mai intalnit peste ani, dar asta este o alta poveste.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s