Scrisoare de intentie

Probabil v-ati intrebat cativa „Ce vrea si baba asta cu blogul ei?”.
In primul si in primul rand, sint doar „adolescenta” intre babe. Acu cativa ani cand sotul meu m-a numit”Babo”, i-am replicat instantaneu:”Junioara intre babe, te rog frumos!”. Deoarece au trecut mai mult de 10-12 ani de atunci, cred ca am ajuns la etapa de „adolescenta”.
Dar sa revenim: intentia mea nici mie nu mi-e prea clara. Doar ca am simtit nevoia imperioasa de a face acest lucru. Sunt unele lucruri in viata care nu-ti poti explica de ce nu-ti dau pace pana nu le-ai infaptuit. Poate nevoia de a „scoate” in afara spatiului meu fizic, a ideilor, amintirilor, parerilor despre una, despre alta, etc. Nu stiu exact. Sunt doar o persoana obisnuita, nimic mai mult, asa cum am mai spus. Deci de unde sa stiu eu de ce?
Asa mi s-a intamplat si cand am pornit magazinul, „pescaria”, cum i-au zis unii din clientii nostri. In 1990, cand am putut circula liberi, fara atatea formalitati, ne-am dus sa vizitam niste rude, din afara. Unul din cei la care ne-am dus, se ocupa cu asa ceva. Ne-a intrebat:”La voi cum e cu privatizarea?”. Din vorba in vorba, ne-a bagat un „fix” in cap si, a doua zi cum ne-am intors, la prima ora, (desi am ajuns la 12 noaptea acasa in ajun), ne-am dus la Primarie, sa vedem „cum e cu privatizarea la noi”. Dar asta e o alta poveste…
Deci, uneori firul vietii „te trage” sa-ti infaptuiesti destinul.
In rest, cu blogul, vom mai vedea.